Renunţând la statutul profesional de observatori ai vieţii politice, numeroşi jurnalişti s-au transformat în propagandişti pro sau contra alianţelor politice în discuţie pentru formarea noului guvern. Rolul gazetarului constă în a explica şi nu în a avea atitudini lirice sau pamfletare. Din acest punct de vedere o dibuire a mizei uriaşe puse în joc în aceste zile se impune mai mult ca niciodată. Această miză a negocierilor nu e alta decât cea a alegerilor nu demult încheiate.
Din 1990 şi până acum miza alegerilor parlamentare a fost dată şi de clientela fiecărei formaţiuni. La scrutin s-au prezentat partide şi candidaţi.
Potrivit declaraţiilor lor chiar din ziua scrutinului, românii urmau să vină la vot pentru a alege între mai multe programe privind viitorul ţării.
În realitate, românii urmau să vină la urne pentru a alegere între mai mulţi politicieni doritori să ajungă în Parlament şi, mai ales, în Guvern.
Partidele şi candidaţii au nevoie de bani pentru a face campanie şi, evident, a câştiga.
Banii au venit şi vin de la oamenii de afaceri.
Buni negustori fiind, oamenii de afaceri nu dau bani politicienilor de dragul carismei acestora şi cu atât mai puţin de dragul viziunii lor asupra viitorului României.
Banii sunt daţi în schimbul angajamentelor sau măcar al speranţei că, după ajungerea la Putere, politicienii vor întoarce înzecit sumele primite în campanie prin facilităţi acordate finanţatorilor.
Astfel că, din punct de vedere practic, miza alegerilor o constituie şi parvenirea în fruntea bucatelor a unei anume clientele politice.
Clientela politică a politicienilor biruitori îşi va spori averea.
Prin comenzi primite de la stat, prin facilităţi fiscale, ba chiar şi prin uşurinţa cu care va obţine aprobările birocratice necesare