Foto: Thinkstock Ce e mai întristător decât să te speli dimineaţa pe dinţi şi deodată să vezi că ţi-au căzut doi dinţi în chiuvetă. Şi pe urmă pui mâna pe încă doi dinţi care ţi-au rămas şi rămâi cu ei între degete, aşa că pe gingia din faţă se cască un maidan de ţi-e ruşine să mai ieşi din casă.
Corect, boala aceasta a mişcării dinţilor şi a distrugerii danturii se numeşte paradontopatie. Eronat poporul spune că e vorba de parodontoză. Ne explică toate acestea profesorul doctor Constantin Găucan, reputat stomatolog român.
Parodontoza se întâlneşte doar la 5%-6% dintre cazuri şi se cam moşteneşte. Însă paradontopatiile îşi fac de cap cam la 70% din populaţia planetei. Aşa sună ţipător alarma trasă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care spune că e o boală ce loveşte în masă omenirea, făcând vraişte dantura omului. Partea proastă e că oamenii vin târziu la stomatolog, când li se mişcă zdravăn dinţii, le curge puroi din gingii şi gura are un miros urât. Oamenii ar trebui să dea fuga la medicul stomatolog în faza incipientă a bolii, când este vorba doar despre gingivită cu sânge care curge din gingii la spălatul pe dinţi.
Gingivita înseamnă că se inflamează acel ţesut numit parodonţiu. Dintele este înfipt într-un ţesut care îmbracă respectivul dinte şi înlănţuie ca un inel rădăcina. Acest ţesut e format din nişte fibre ca o plasă de hamac. Parodontopatia lărgeşte locaşul dintelui în acest ţesut numit parodnonţiu, şi dintele începe să se mişte. Între parodonţiu şi dinte se cască un spaţiu numai bun pentru culcuşul microbilor. Flora microbiană intră spre rădăcină şi osul gingiei. Tartrul sau piatra irită gingia, duce la inflamaţie, sângele stagnează şi aciditatea în urma necirculării sângelui roade spre zona osului.
Tocmai de aceea, încă din fazele de început, când omului îi curge sânge la periajul dinţilor, el trebuie să vină la stomatolog, car
