Scriam, miercurea trecuta, ca a intarcat Balaia. E criza si bancile au trecut dintr-o extrema in alta. Actuala extrema, determinata de criza, o simtim cu totii. Dureros. Pentru ca incetinirea dramatica a creditarii loveste intreaga societate. Tot asa cum cealalta extrema, ce reflecta comportamentul bancilor de dinainte de criza, a fost folositoare intregii societati. In sensul ca s-a restrans vizibil sfera saraciei, in timp ce o mare parte a populatiei a simtit o unda de bunastare.

Cum s-au petrecut lucrurile? Sa privim inapoi. Zarurile fusesera aruncate. Incet - incet, incepand din 2004-2005, creditele imobiliare si cele pentru consum au trecut din planul viselor si al dorintelor in viata de zi cu zi. Bancile au descoperit o noua sursa de profit. Iar o parte a populatiei a inteles ca numai prin imprumuturi bancare pot fi rezolvate problemele locative sau pot fi achizitionate bunuri de consum de folosinta indelungata. Chiar daca o realitate paralela a facut sa se aprinda o puternica dezbatere publica: pericolul creditarii. Pericol mult comentat cu deosebire in perioada ce a premers crizei. Banca Nationala a intervenit in amintita dezbatere cu un mesaj rational: "Atentie la echilibru". Considerand ca ar fi grav daca s-ar rupe echilibrul pe piata creditelor.

Sa nu uitam ca, inainte ca fluxul de bani sa navaleasca in banci si din banci catre populatie, in prea putine cazuri o familie de la noi avea posibilitatea sa adune ban langa ban pentru a-si ridica o casa. Creditul ipotecar a simplificat lucrurile. Desigur, nu in general, ci pentru acea parte a populatiei care a avut bonitati care sa-i asigure eligibilitatea pentru astfel de credite. Dar, prin extinderea creditarii, Romania s-a ales si cu un eficient stimulent pentru o munca performanta. Familia intra in propria-i casa, ipotecata insa in favoarea bancii. Iata motivul ce o facea sa traga cu dintii,