Baietii din Primaverii rasufla usurati. Proprietarul nu mai poate veni in veci sa se judece cu ei, cinspe-douazeci de ani, pentru a-i arunca in strada, cu tot cu mobilierul stil, Ilfovenii sau Baietii din Primaverii rasufla usurati. Proprietarul nu mai poate veni in veci sa se judece cu ei, cinspe-douazeci de ani, pentru a-i arunca in strada, cu tot cu mobilierul stil, Ilfovenii sau Pietris-ul de pe perete si Mercedesul din garaj. Problema proprietatii e pe cale de lichidare in Romania. Nici nu e o treaba prea complicata. Se da un decret prin care unor oameni li se ia acoperisul de deasupra capului. Se cere, sase decenii mai tarziu, victimelor sa se multumeasca cu despagubiri de mizerie, ba sa mai spuna si saru-mana pentru asta. Spre deosebire de oamenii carora li se fura portofelul in metrou si care starnesc automat compasiunea semenilor, cei jefuiti de regimul comunist au fost priviti de public cu ostilitate. E aproape normal. E usor sa-ti imaginezi cum e sa cazi victima unei talharii. De vile ori fabrici n-au prea avut romanii parte, vreme de multe generatii. Timp in care propaganda a construit fostilor proprietari o imagine apocaliptica. Nimeni nu-i astepta cu flori in 1990. Insa regimul comunist a cazut si fiindca nu respecta proprietatea. Ar fi fost de asteptat ca Puterea sa transfere rapid proprietatea dinspre statul ineficient inspre particularii decisi sa "edifice" capitalismul. Asa au facut Ungaria si Cehia, unde, prin 1994, nu mai era nimic de privatizat. FPS-ul lor se desfiinta, fiindca isi terminase misiunea. Pana si in Slovacia, condusa de un lider nationalist rupt de Europa, s-au retrocedat rapid imobilele nationalizate. Una era sa respingi modelul politic european, alta sa-i refuzi omului dreptul la avutul sau. La noi, paradoxal, noul regim isi concentra eforturile mai degraba impotriva fostilor proprietari decat impotriva fostelor structuri comu