În ultimii 20 de ani, studiile în străinătate au trecut de la statutul de oportunitate rezervată unui segment limitat de studenţi, la cel de posibilitate reală deschisă aproape tuturor celor ce-şi doresc o astfel de experienţă.

Această evoluţie se datorează în mare măsură aderării României la Uniunea Europeană, ale cărei consecinţe directe au fost desfiinţarea sistemului de vize şi, în multe cazuri, un proces de admitere mai facil şi costuri mai reduse. Totodată, programele de tip Erasmus sau Comenius au dus la o deschidere mai mare şi o mai bună cunoaştere a sistemelor academice occidentale şi, inevitabil, la compararea acestora cu cel autohton.

Studenţii pleacă în Orient

Un studiu realizat în 2012 de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a arătat că printre ţările preferate de tinerii români care pleacă la studii peste hotare se numără, în ordine, Marea Britanie, Franţa, Germania, Danemarca, SUA şi Italia. În ultimul timp însă, tot mai mulţi studenţi aleg şi destinaţii mai `exotice”, cum ar fi Turcia, China sau Japonia.

Motivele acestor dinamici importante sunt diferite şi ţin în bună parte de afinităţi personale, însă oferta educaţională a universităţilor străine este, în mod firesc, unul dintre primele criterii de decizie. În multe dintre universităţile occidentale, specializările sunt mult mai bine definite decât în România, studenţii putându-se pregăti în domenii de actualitate, îmbinând eficient teoria şi practica, şi dobândind abilităţi aliniate la nevoile curente ale pieţei muncii. Unele facultăţi oferă posibilitatea studenţilor să-şi aleagă cursurile dintr-o listă mai mult sau mai puţin largă, ceea ce le dă în schimb oportunitatea unui studiu bazat pe interesele şi pasiunile fiecăruia. Posibilitatea de a studia într-o universitate de prestigiu, dar şi cea de a cunoaşte un mediu cultural nou, precum şi dorinţa de a învăţa sau