Când vorbim de păcate, ne gândim degrabă la Decalog („să nu ucizi, să nu furi, să nu preacurveşti...”).

Ne dau frisoane „greşalele" noastre capitale, dar ignorăm faptul că ceea ce mâncăm şi felul în care o facem pot fi păcate la fel de mari. Ce folos dacă nu furi şi nu minţi, dacă îţi omori lent propriul organism cu otrăvurile din hrana zilnică? Spunea Hippocrat, cu vreo 2.500 de ani în urmă: „Hrana ta să fie leacul tău, iar leacul tău să fie hrana ta".

Dar, în prezent, ispitiţi zilnic de culori şi arome, de gusturi şi texturi amăgitoare, păcătuim de zor, pe neştiute. Celebra metodă coniuratio pulveraria - când carnea porcilor trataţi cu arsenic şi apoi sacrificaţi era servită timp de mai multe luni adeversarilor familiei Borgia - s-a rafinat în prezent. În loc de arsenic, mâncăm pui dopaţi cu hormoni, vaci tratate cu antibiotice, legume îmbuibate cu tot Tabelul lui Mendeleev şi mii de alte E-uri, care mai de care mai apetisante. Epicureici incurabili, ne săpăm sârguincioşi groapa cu dinţii.

Îngrijoraţi de numărul mare al bolilor produse de stilul de alimentaţie nesănătos al omului modern, nutriţioniştii arată care sunt în prezent cele şapte păcate capitale ale nutriţiei civilizaţiei occidentale. În primul rând, încărcarea glicemică prea ridicată (cantitatea mare de zaharuri rafinate) a alimentelor pe care le consumăm. Apoi, aportul ridicat şi dezechilibrat de acizi graşi (din mezeluri, patiserie şi alte preparate). Urmează aportul caloric şi proteic exagerat, în dezacord cu sedentarismul către care tindem.

Pe locul patru se situează lipsa de vitamine şi minerale din alimentele pe care le mâncăm. Asocierile incorecte dintre alimente, care să menţină echilibrul acido-bazic normal al organismului şi raportul sodiu/potasiu incorect, sunt următoarele două greşeli. Iar cel de-al şaptelea păcat al alimentaţiei moderne este cantitatea scăzută de fibre