Cum poti scrie despre un festival care inglobeaza, in 11 zile, peste 300 de evenimente, cind este evident ca nu vei putea vedea, orice ai face, nici o treime din tot ce se intimpla? Doar subiectiv, doar partinitor, intr-un soi de contradictie cu ceea ce ti-ar ingadui regulile jurnalismului. Dar cine e jurnalist cind merge la teatru? Un spectator, un indragostit de text si de masca, de forma, de culoare si de muzica a decis sa scrie un jurnal de festival. Ziua 1 - joi, 28 mai. Fluturi si ploi Festivalul a inceput pentru mine de fapt cu saptamini in urma, cind am cumparat zece bilete si le-am atasat cu agrafe pe o foaie, cu grija cu care plantezi in pamint semintele unei flori miraculoase. Am scris linga fiecare ora, locul, titlul spectacolului. Foaia promisiunilor cuprindea ceea ce nu trebuia sub nici o forma sa ratez; imi faceau cu ochiul de pe coltul biroului: Metamorfoze (Silviu Purcarete), Livada de visini (Eimuntas Nekrosius), Omul perna (Radu Afrim), Woyzeck (Andriy Zholdak), Uriasii muntilor (Silviu Purcarete)... Au urmat mai tirziu si citeva rezervari, alte „trebuie", Love Factory (Robert Raponja), Femeia tinta si cei zece amanti (Claire Dancoisne).... Sublinieri in program, conferinte, lansari de carte. Si a inceput. Mai intii, in entuziasmul primei zile, imi imaginam cum voi incepe jurnalul. Voi spune, imi ziceam senina stind sub un tei in parcarea teatrului (asteptam sa intru la Metamorfoze), voi spune ca festivalul a inceput cu un fluture albastru - unul dintre fluturii din Piata Mare. Dar, vai, lumea da din coada ca un peste nastrusnic, cind nu te astepti. Cu un sfichi mi-a alungat din fata ochilor frumusetea fluturelui fragil pe care il trageau copiii de antene, iar mirosul de tei fu raspindit si el intr-o clipa. A inceput ploaia. Si a plouat, a tot plouat... Unul dintre cele mai asteptate spectacole ale festivalului, Metamorfoze, in regia lui Silviu Pur