Sute de oameni s-au adunat, în prima zi de Paște și-n zilele de după, pe locul în care, în aprilie 1930, în seara Prohodului, 116 suflete au ars în bisericuţa de lemn a Costeştiului. A pierit, atunci, în flăcări aproape tot tineretul satului iar groaza apus stăpânire pe oameni, zeci de ani după cumplitul incendiu.

Au trecut 81 de ani de la tragedia care a zguduit o lume întreagă și oamenii încă se mai cutremură când îşi amintesc sau aud despre nenorocireacare s-a abărut asupra localnicilor din Zorile, în sera Prohodului din 1930, când aproape toţi copiii satului au ars de vii înghesuiţi în bisericuţa de numai 14 metri lungime şi 6 lăţime, veche de aproape 300 de ani.

“Știu de la ai mei că văduvele de război şi cei câțiva bărbaţi ai satului, veniseră la Prohod şi-şi aduseseră cu ei copilașii. Pentru că la slujbă se strânseseră vreo 250 de oameni, n-a fost chip ca toţi să intre în bisericuţă și s-au sfădit cu preotul satului ca să se-mpartă cumva. Au stabilit așa: copiii şi tinerii înăntru, unde era mai adăpost, iar părinții şi bătrânii satului, afară. Nimic nu prevestea nenorocirea ce avea să se abată peste aceste suflete venite la Denie în Casa Domnului”, povestește Mariana Dumitru, unul dintre localnicii prezenți, luni, la slujba de comemorare oficiată de ÎPS Calinic, arhiepiscop de Argeși și Muscel, împreună cu 12 preoți din Zorile și parohiile învecinate.

Zguduitoarea poveste a stat și pe buzele celorlați peste 300 de oameni veniți, în a doua de Paște și–n zilele de după, să aprindă câte o lumânare pe locul în care s-a petrecut grozăvia și unde, acum, se află un monument închinat celor care și-au dat ultima suflare în lăcașul mistuit de flăcări.

„Înalt Prea Sfințitul Calinic a făcut demersuri pentru canonizarea victimelor incendiului. Acum așteptăm hotărârea Consiliului Sfântului Sinod pentru a-i cinsti ca martiri pe cei care au