Antonio isi priveste ceasul auriu. "E timpul", isi zice in gind. Impinge usa de termopan, curata luna, si iese. Priveste peste curtea din dale care straluceste in soare. Decapotabila luceste, parcata in fata casei. Traverseaza curtea si intra intr-o incapere din celalalt palat din "ograda" sa. Acolo, mincarea abureste pa masa. "Nu a uitat nimic Lenuta...", isi spune Antonio, multumit. Afara, Lenuta tocmai a terminat de intins lenjeria de pat, proaspat spalata. Acum spala din nou dalele curtii, desi a mai facut asta cu o ora inainte. Imediat ce termina trebuie sa se apuce de spalat "persienele" si de sters praful de pe leii balustradei. Lenuta e romanca, si acesta e serviciul ei. Antonio e rrom si are un palat la Grajduri. Unul in mijlocul altor palate la care robotesc alte Lenute. Si cite un Costel care ia trei milioane pe luna ca sa conduca un "mertan" de trei miliarde. Cu totii, sub blazonul Stanescu. Satul Grajduri, la 30 de kilometri de Iasi, 2003. Citeva zeci de case prapadite si prafoase, locuite de tigani saraci ce traiesc din ce mai ciugulesc de ici-colo. Romani cit sa-i numeri pe degetele de la citeva miini. La marginea satului, singura sursa de venit a unora dintre localnici: "fabrica Stanescu si fiii". Un soi de cartier de vile de la trei etaje in sus. E nevoie de soferi, bucatarese, personal de intretinere. Cu totul, citeva zeci de oameni. Alesi pe sprinceana, numai dintre romani. Din doua motive. Primul: "Noi nu ne amestecam cu tiganii din vale, nici nu ajungem pe acolo". Al doilea: "La noi, daca «a pus mina», a doua zi nu mai are ce cauta aici. Si mai are si probleme..". Ambele declaratii ii apartin lui Catalin Stanescu, ginerele bulibasei Gagarin Stanescu. Cu alte cuvinte aici e locul in care romanii sint slugi la tigani. O bucatareasa ridica 4 milioane pe luna, cu plata in avans "Fiecare casa are cite o femeie care face curat, spala persiene. Daca-i «