Proiectul ministrului Sanatatii de desfiintare a Caselor judetene de asigurari de sanatate si a DSP-urilor judetene pentru ca ele sa fie inlocuite cu structuri regionale este principial corect.
Sunt cuiburi pentru clientela, bugetofage si fara eficienta. In general, Casa de Sanatate a ramas o forma fara fond de cand banii asigurarilor au fost practic nationalizati si varsati in galeata comuna a fondului unic pentru sanatate.
N-am sa obosesc sa amintesc ca in primul an de functionare, atunci cand Casa de Sanatate avea o autentica autonomie financiara, adica ea colecta, ea gestiona banii exclusiv in beneficiul platitorilor de asigurari de sanatate, CNAS a terminat pe excedent bugetar. Au fost banii pe care Adrian Nastase si ministrul sau de Finante, Mihai Tanasescu, au pus ochii si apoi mana.
Eugen Nicolaescu avansa, inainte de a fi ministru, ipoteaza desfiintarii CNAS, urmand sa nu mai existe decat asigurari private de sanatate, cu grade diferite de acoperire, desigur, iar urgentele si programele nationale de sanatate sa fie decontate direct din bugetul Ministerului Sanatatii. O idee care mi se pare buna pentru ca, in forma actuala, CNAS si prelungirile ei judetene nu sunt decat niste robinete de drenat bani catre clientela in cele mai diverse moduri, de la salarii, la contracte.
Eugen Nicolaescu pare a face asadar, prin propunerea sa, pe care o si vede pusa in aplicare pana pe 15 aprilie, un pas spre proiectul cel mare, repet, binevenit. Felul in care o face insa pune sub semnul intrebarii intregul demers.
In primul rand, o asemenea decizie reformista nu o arunci pe piata, pe un colt de masa, la o intalnire obscura. Domnul Nicolaescu are suficienta experienta in politica pentru a anticipa ce furtuna va starni anuntul sau cu aspect de balon de incercare. Atat doar ca metoda aleasa arunca o umbra de neseriozita
