Președintele Camerei Deputaților, uselistul PSD Zgonea a reușit o dublă năucitoare împotriva propriului electorat. Prima s-a petrecut într-o emisiune de televiziune în care, a încercat o teorie lăbărțată, fleșcăită și deloc convingătoare a „coabitării” (nesuferit cuvânt pentru cei care au participat la alegerile din decembrie ca la al doilea referendum de suspendare a lui Traian Băsescu), enervându-i sau lăsându-i cu gura căscată pe cei cu care împărțea platoul. Teoria, de consistența unui balon umplut cu odicolon, ridicat în aer pentru a ameți vrăbiile proaste, aducea în ciulamaua ei de parfum ieftin cuvinte ca „Europa”, „altfel de politică” și putea fi comprimată în cele din urmă la trei vorbe: nevoia de Băsescu. Coabităm cu Băsescu, ne avem ca frații cu el, gata, Europa, ba chiar întreg universul, înglobând galaxii și aștri neutri vor căta drăgăstos spre noi. Nu ne dăm bine cu demisul, am fleșcăit-o în fericire. Iar domnul Zgonea, îmbogățit postelectoral cu o gușă pe care nu i-o remarcasem, ține să dea un exemplu convingător. Părându-i-se nedestulă prestația lui bâlbâită din televizor, domnul Zgonea s-a repezit cu poștași rapizi la Cotroceni, prezentându-i arendașului un proiect care l-a lăsat mască până și pe andrisant. Nici măcar colegii din Parlament, îndreptățiți să vadă acel proiect, n-aveau habar de el. Zgonică, ar fi zis Băsescu, nepriponindu-și pofta bășcăliei, eu n-am nici-o treabă cu ce votați voi în Parlament, dar dacă tot ai încuscrit bascula cu prefectura, eu zic să vă mai gândiți la chestia aia cu superimunitatea. Nu era, firește, vorba de nicio superimunitate, de așa ceva beneficiază doar Băselu, dar dacă tot i-ai suit mingea la fileu de ce n-ar trosni-o?

Zgonea certifică bănuiala că actul de coabitare, semnat aiurea în Deal, la lumânarea lunii, începe să devină un act de vasalitate și supunere. Mai ieșiți cu vreo trei idioțenii din astea