- Diverse - nr. 204 / 18 Octombrie, 2007 Dupa infiintarea gimnaziilor umaniste, a scolilor populare, a primei gradinite (Brasov, 1883), a venit randul altor unitati de invatamant sasesc sa fie constituite in Transilvania. Asa se face ca in 1825, la Sibiu, si, in 1841, la Brasov, iau fiinta cate o scoala de comert. La anul 1871, Universitatea Saseasca a hotarat infiintarea de scoli de meserii in noua orase si in sase sate cu populatie germana. In acelasi an consemnam si deschiderea a trei scoli agricole. Dupa "compromisul" austro-ungar, din 1867, sasii transilvaneni au reusit, in contracararea masurilor de maghiarizare, o dezvoltare calitativa a invatamantului lor de cultura generala. Au luat fiinta institutii centrale independente, pentru formarea cadrelor didactice; in 1878 s-a infiintat Scoala Normala de baieti a Bisericii evanghelice din Sibiu, iar in 1904 putem vorbi despre Scoala de fete din Sighisoara. A urmat si institutionalizarea perfectionarii cadrelor didactice. Daca in restul Ungariei, scoala a devenit un instrument al maghiarizarii, la sasi ea a fost o arma puternica impotriva procesului de maghiarizare. Inceputul secolului al XX-lea ii gaseste pe cei aproximativ 230.000 de sasi transilvaneni cu o zestre compusa din 256 de scoli primare, 14 scoli civice si populare de rang inalt, din 9 gimnazii, care se numeau scoli medii. La Unirea Transilvaniei cu Romania, deci dupa prima mare conflagratie mondiala a secolului trecut, sasilor transilvaneni li s-a asigurat autonomie regionala religioasa si scolara. Legea Scolilor particulare, din anul 1925, a dat bisericilor posibilitatea de a infiinta si intretine scoli proprii, in care statul avea mari dar totusi limitate drepturi de control Biserica nu mai avea dreptul sa-si fixeze planurile de invatamant pentru scolile proprii, iar Legea bacalaureatului a introdus un fel de examen central in care absolventii liceel