Spectacolul electoral este in plin mars; bataia cu frisca si amenintarile cu Tribunalul creeaza iluzia unei mari infruntari; din nefericire, din aceasta lipseste actorul principal: cetateanul Multa lume este de acord ca lupta electorala din acest an, cel putin la Iasi, are un nivel mai bun decit precedentele. Exista o dezbatere in jurul citorva teme mari, lupta nu se mai concentreaza exclusiv asupra persoanelor, atacurile sub centura nu au atins limite insuportabile. S-ar putea trage de aici concluzia ca democratia romaneasca este in progres. In ciuda acestui fapt, este greu de spus cit anume intereseaza publicul, electoratul in speta, aceasta dezbatere si daca "jucatorul" care a venit cu idei mai bune, cu un program mai serios, va cistiga. Specificul campaniilor electorale romanesti, cel putin la nivel local, este dat de caracterul lor de sera. Infruntarea electorala aproape ca nu priveste pe nimeni, cu exceptia unor mici grupuri de initiati, care asista partitura electorala a fiecarui candidat. Totul apare ca un spectacol bun, dar de la care lipsesc, nu se stie de ce, tocmai spectatorii. Unde este publicul campaniei electorale locale? Cum se formeaza atunci convingerile electorale daca dezbaterea nu intereseaza pe nimeni? Pentru cetateanul obisnuit, nimic nu este mai anost si mai gratuit decit publicitatea electorala. Daca nu se dau mici si bere sau daca onorabilii aspiranti la o demnitate publica nu se paruiesc de circumstanta, atunci nu este nimic interesant de vazut si auzit. Dar, in ciuda aparentelor, nici micii si nici berea nu fac din insul consumator de clipuri si lozinci electorale un cetatean: personajul colectiv cheie al oricarei democratii. Pentru multi romani, campania electorala nu are sens, este cel mult un spectacol de circ, in care ei nu se simt nici implicati, nici responsabili. Politicienii nu fac decit sa raspunda pe limba lor acestei precare exi