PSIHOLOGIE. Problemele zilnice ale adulţilor le pot provoca micuţilor manifestări cu implicaţii medicale, cum ar fi astmul, stările de vomă sau balbismul (bâlbâiala). Sursa: NorthFoto
Fetiţa mea a avut o bună perioadă de timp o problemă care ne îngrijora la culme: ne ameninţa că varsă dacă o ducem la bunici şi chiar reuşea. Toate se întâmplau în condiţiile în care frăţiorul ei avea mai puţin de un an şi era în centrul atenţiei, iar noi, părinţii, eram stresaţi de locurile de muncă şi îngrijirea copiilor”, povesteşte Laura, o mămică puţin trecută de 30 de ani.
Traumele adulţilor sunt retrăite de copii
Psihologii afirmă că sunt asaltaţi de părinţi care îşi aduc copiii la tratament pentru tulburări ce sunt provocate de stilul de viaţă dezordonat şi stresant al adulţilor.
„Traumele părinţilor şi perioadele stresante sunt preluate şi retrăite de copii, care uneori încep să manifeste diverse tulburări psihosomatice: coşma ruri, vomă psihogenă, astm bron şic, enurezis (copiii fac pipi în timpul somnului) sau balbism (bâlbâit)”, avertizează Camelia Izsak, psiholog psihoterapeut la cabinetul „Mentarex Consult” din Bucureşti.
Aceste manifestari inconştiente sunt o avertizare a copilului care are nevoie de afecţiune şi linişte din partea familiei.
Nu criticaţi şi nu pedepsiţi
Programul prelungit la locul de muncă, oboseala şi un stil de viaţă haotic favorizează stresul cronic care îi afectează şi pe copii. De exemplu, enurezisul poate să apară după o perioadă de stres îndelungat şi scene tensionate la care copilul poate lua parte. Pentru a evita astfel de probleme, specialiştii îi sfătuiesc pe părinţi să discute deschis cu copilul.
„Nu este indicat să i se vorbească urât, acuzator, să fie pedepsit sau criticat, pentru că micuţul deja se simte vinovat”, recomandă psihologu
