La numai 15 ani, adolescentul petrece ore întregi pe şaua motocicletei sale, cu care se aventurează pe trasee accidentate. PROFIL
Născut: 25.06.1994, la Arad
Educaţie: Elev în clasa a IX-a la Liceul „Mathias
Hammer“ din Anina
Ca orice copil, Mircea Bolboacă a fost atras încă de mic de tot felul de lucruri zgomotoase. I-a plăcut şi mingea de fotbal, dar maşinuţele, motocicletele sau avioanele i-au captat atenţia mai mult decât orice altceva. Mereu a fost interesat să afle ce anume pune în mişcare jucăriile sale, astfel că, nu s-a sfiit niciodată să le dezasambleze ca să descopere misterul. Atracţia lui pentru motoraşe şi mecanisme nu a pierit nici astăzi, ba dimpotrivă, s-a accentuat.
Până să aibă curajul să urce pentru prima dată pe o motocicletă adevărată, Mircea şi-a încercat norocul pe terenul de fotbal. A dat cu piciorul în minge doar vreo patru luni de zile, pentru că o accidentare l-a determinat să renunţe. „Nu eram eu foarte grozav, dar nu pot spune că nu le aveam deloc cu fotbalul. Aveam 12 ani când, la un meci, am căzut rău şi mi-am rupt mâna. După ce am renunţat la ghips, nu m-am întors la fotbal”, povesteşte Mircea.
De pe terenul de joc, în munţi
Adevărata pasiune pentru motoare a cunoscut-o, însă, în urmă cu vreo doi ani, în timp ce se afla cu părinţii la iarbă verde. „Eram cu mama şi tata la un grătar, când am văzut o trupă de motociclişti prin pădure. I-am rugat să mă plimbe şi pe mine o tură cu motorul. M-a luat un băiat care avea un KTM de 250 cmc. Am fost atât de entuziasmat de senzaţia aceea şi de zgomotul motorului, că zile la rând am vorbit doar despre asta. Mi-am dorit de atunci atât de mult un motor care să fie al meu, încât i-am înnebunit pe părinţi. I-am bătut zi de zi la cap pentru că ei nu au prea fost de acord. Se gândeau că e ceva foarte periculos, mai ales pentru un
