Pâinea reprezintă "o parte a identităţii germane", afirmă maestrul-brutar Karl-Dietmar Plentz, evocând proiectul colegilor săi de breaslă care vizează recunoaşterea de către UNESCO a diversităţii pâinii preparate în Germania.

Nu mai puţin de 26 de varietăţi de pâine sunt preparate în cuptoarele întreprinderii sale familiale, creată în urmă cu 136 de ani la Schwante, un sat din apropiere de Berlin. În spatele său, unul dintre angajaţi frământă aluatul pentru un sortiment de pâine cu cartofi, o specialitate pe care acest brutar o prepară după reţeta bunicului său.

Mândri de savoir-faire-ul lor, care se traduce prin câteva sute de varietăţi de pâine în întreaga ţară, brutarii germani doresc ca arta lor de preparare a pâinii să fie recunoscută ca un bun de patrimoniu imaterial al omenirii de către experţii UNESCO, după modelul tangoului argentinian, al ţesutului de covoare iraniene şi al gastronomiei franceze.

În brutăria lui Karl-Dietmar Plentz, decorată cu instrumente de altădată, o mulţime de pâini sunt prezentate şi multe au denumiri curioase - dificil de explicat chiar şi de proprietarul afacerii -, cum este cazul "pâinii caviar", care nu are nimic de-a face cu icrele de sturion.

În opinia lui Plentz, în vârstă de 46 de ani, care reprezintă a patra generaţie dintr-o familie de brutari şi care a crescut dincolo de Cortina de Fier, "este important să se protejeze diversitatea" culinară.

Această provocare nu este deloc una facilă, în faţa schimbării stilului de viaţă care îi face pe tot mai mulţi germani să renunţe la pâinea artizanală. Concurenţa făcută de supermarketuri şi de lanţurile de distribuţie care vând preparate industriale, mai ieftine, şi dispariţia lentă a ritualului "Abendbrot" - cină tradiţională care asociază pâinea cu sortimente reci din carne - au decimat această profesie.

Aproximativ 500 de brutării artizanale