Cei care se întreabă cine mai consumă poezie astăzi este suficient să se privească în oglindă şi să-şi amintească de ultima piesă a trupei "Sarmalele Reci" pe care au fredonat-o. Toate piesele lansate vreodată de cunoscuta trupă vin cu versurile lui Florin Dumitrescu, unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi contemporani, chiar dacă numele său nu îl ştiu foarte mulţi.

Cartierul

Şi poezia, dar şi proiectele muzicale marca Florin Dumitrescu & prietenii sunt legate de centrul Bucureştiului: "Zona dintre Grădina Icoanei şi Institutul Francez, pe Daciei, până pe Polonă... şi apoi înspre Broşteanu - are pentru mine un magnetism puternic, tulburător. Am ars-o îndelung prin aceste locuri, din liceu când mergeam des la Bulandra cu gaşca, până acum câţiva ani, când am lucrat la o agenţie de publicitate din zonă. M-am plimbat pe aici cu prieteni, am peripatetizat, am ieşit cu fete... sau am hălăduit solitar, combinându-mi gândurile cu peisajul de oraş vechi şi misterios, parcă izolat într-un bol de sticlă faţă de restul zonei centrale. Aici, în triunghiul bermudian Icoanei-Ioanid-Eminescu, mă simt ca într-o gaură e vierme, ca într-un portal între epoci şi stări, cu déjà-vu-uri care îmi evocă promenade din vieţi anterioare. Poate pentru că e un loc recurent în viaţa mea, de care mă leagă păţanii unice, fiecare în felul ei, dar având ceva repetitiv: aici veneam când eram mic, în ultimii ani îmi duc aici copiii, după ce ieşim de la Ţăndărică... La Biserica Icoanei am văzut nunţi ale prietenilor, la biserica din Broşteanu ne-am căsătorit soţia mea şi cu mine. Am amintiri cu oameni preţioşi, morţi între timp, care au locuit în zonă (Alex Leo Şerban) sau au activat la teatrul Bulandra (Florian Pittiş). Pe băncile din Icoanei şi Ioanid am flirtat cu fete din Cantemir şi Zoia Kosmodemianskaia (numele comunist al Liceului Central) ori am făcut planuri cu Sarmale