Şapte mineri au murit şi alţi nouă au fost răniţi într-o explozie produsă sâmbătă la mina Petrila... Numărul morţilor a crescut la opt... Mina Petrila a fost zguduită şi de o a doua Şapte mineri au murit şi alţi nouă au fost răniţi într-o explozie produsă sâmbătă la mina Petrila... Numărul morţilor a crescut la opt... Mina Petrila a fost zguduită şi de o a doua explozie, în care şi-au pierdut viaţa patru salvatori mineri... Mina Petrila a înghiţit până acum, în total, 12 vieţi...
În acest weekend, ştirile au intrat pe frecvenţa morţii. Un orăşel din Valea Jiului a fost îndoliat de eternul duşman ascuns în subteran: acumulările de gaz metan. O scânteie şi totul devine iad. Iar istoria se repetă cu o regularitate macabră. Întrebarea nu e dacă vor mai muri oameni în exploziile din pământ, ci când se va întâmpla tragedia.
Precedentul carnagiu a fost în 2006, la Anina. Atunci, tot într-o sâmbătă, şapte oameni au pierit într-o explozie care a grăbit închiderea minei. Câteva dintre victime mai aveau un pic şi scăpau de minerit: se aflau pe lista disponibilizaţilor...
O comparaţie cutremurătoare: în aproape şapte ani de război pe frontul antiterorist, România a pierdut zece militari - patru în Irak şi şase în Afganistan. Mina Petrila a făcut mai multe victime într-o singură zi! Iar ortacii din Valea Jiului nici nu prea mai ştiu pentru ce-şi riscă viaţa: salariile lor au încetat de mult să fie de invidiat.
Mai e un aspect revoltător: incredibila nepăsare a şefilor de la Compania Naţională a Huilei. Există acolo zeci de directori şi directoraşi care încasează salarii şi prime grase fără să ştie ce e acela subteranul. Unii dintre ei sunt plătiţi special pentru a asigura siguranţa minerilor ori pentru protecţia muncii. Rezultatul? Nu sunt în stare să depisteze acumulări de gaze care ucid în câteva clipe mai mult decât Iraku
