În Bucureşti, undeva la marginea caselor din zona Baicului, se vede o baracă. Am ajuns aici întâmplător, iar ceea ce am găsit ne-a lăsat fără cuvinte. În adăpostul făcut din uşi de şifonier adunate de prin gunoaie locuieşte Camelia Măslină, o bucureşteancă de 35 de ani, alături de copiii ei. Îi e teamă ca zăpada să nu-i dărâme “căsuţa”, dar marea ei disperare este că băieţii îi vor muri de frig şi de foame. În Bucureşti, undeva la marginea caselor din zona Baicului, se vede o baracă. Am ajuns aici întâmplător, iar ceea ce am găsit ne-a lăsat fără cuvinte. În adăpostul făcut din uşi de şifonier adunate de prin gunoaie locuieşte Camelia Măslină, o bucureşteancă de 35 de ani, alături de copiii ei. Îi e teamă ca zăpada să nu-i dărâme “căsuţa”, dar marea ei disperare este că băieţii îi vor muri de frig şi de foame.

Am găsit-o pe Camelia acasă doar cu Antonio, cel mai mic băieţel. Cel mijlociu, de 12 ani, era la şcoală, iar cel mare, de 17 ani, plecat să caute ceva lemne de pus pe foc şi nişte mâncare. În “căsuţa” pe care şi-au improvizat-o, au reuşit să-şi facă un fel de sobă. Acum însă, tot ce se găseşte la gropa de gunoi e îngheţat. “Nu mai avem lemne să ne încălzim. Dar durerea mea cea mare este că nu am ce să le dau de mâncare copiilor. Cel mijlociu pleacă la şcoală flămând. Mi-e frică să nu-mi moară copiii de frig şi de foame”, ne-a mărturisit Camelia. Mai erau oameni care o ajutau, dar, de când au venit zăpada şi gerul, n-au mai ajuns la ea.

A lucrat ca femeie de serviciu şi de 13 ani a depus o cerere de casă la Primăria sectorului 3, dar degeaba. Dorinţa Cameliei este ca băieţii ei să beneficieze de o viaţă mai bună decât a avut ea şi, de aceea, e dispusă să facă totul pentru ei. Pe 10 februarie, cel mic împlineşte doi ani. “Îşi doreşte şi el o bicicletă, iar eu mă rog ca la groapa de gunoi să găsesc una, fiindcă ştiu cât de fericit l-aş face”, ne-a mărtu