Cele de mai jos nu au ca sursa cine stie ce apropiati ai puterii actuale. Sunt doar observatiile si deductiile unui observator atent al scenei politice.
Ce se vrea guvernul Ungureanu?
Solutia salvatoare impotriva iminentei prabusiri a PDL, dupa modelul PNTCD.
Sa nu uitam ca dupa 1992, toate partidele aflate la guvernare au pierdut alegerile. Indiferent cati bani au pompat in pomeni electorale. Varful a fost atins de guvernarea Tariceanu care a „spart” si banii obtinuti pe BCR. In afara deficitului urias, 5,5%, arierate, aproape dublarea pensiilor si salariilor. Degeaba. Electoratul a evoluat, media electronica, retelele de socializare, plecarile frecvente in strainatate, toate au contribuit la falimentul paradigmei „putem minti poporul cu televizorul”. Cine se mai iluzioneaza ca antenele pot prezenta realitatea cum vor, fara sa se prinda cineva, se pacaleste amarnic.
Si atunci, ce sansa avea PDL? Sa incerce o schimbare de paradigma, in an electoral. S-a retras doi pasi in spate, lasand pe altii sa conduca tara pana la alegeri, in speranta ca-si va imbunatati scorul final. Premierul Emil Boc n-a ramas un minut in plus ca premier interimar, s-a retras imediat de la conducerea guvernului, si toate evenimentele ulterioare se deruleaza intr-un timing aparent indelung calculat.
Primul scenariu este ca totul e un joc de scena, ca adevaratii papusari se afla in spatele scenei, tragand in continuare sforile. Fiecare cu papusa lui.
Ma indoiesc ca oameni ca MRU, ceilati tineri cu scoli si doctorate in Anglia si America au nevoie sa fie papusile cuiva, pentru a-si construi un viitor.
Pe urma, nu se pot petrece astfel de sforarii fara sa se afle. Nu si in era informaticii, cand media, opozitia, DNA, DIICOT, ANI, prieteni si mai putin prieteni stau cu ochii pe ei. Si scriu tot ce stiu pe forumuri si retele de socializare. Nu mai de
