Raportat la suprafata terestra, 100 de kilometri patrati n-ar insemna mare lucru. Pentru taranii din Manoleasa e totusi o suma importanta, adica intreaga suprafata a comunei lor, pe care de zece ani incearca sa si-o parceleze conform legii 18 si tot nu-i dau de cap. Se schimba regimuri, se schimba primari si cu toate ca suprafata si numarul de locuitori ramin constante, problema funciara ii chinuie in continuare ingrozitor. E greu drumul pina la Manoleasa. Atit de greu ca oficialitatile judetului dau pe aici doar din patru in patru ani, ca la mondiale. Mai cu seama in preajma alegerilor, cind au si ele anumite interese. Asezata strategic, pe malul Prutului, Manoleasa devine atunci un punct de atractie cit a-i zice "peste". Care peste se gaseste din belsug aici si mai nimeni nu-i face inventarul. Drumul e lung al naibii si daca nu ti-ar fi jena sa gindesti stupid, ai putea sa le multumesti fratilor nostri de la rasarit ca au fost ingaduitori cu noi si n-au rapit chiar atit de mult din trupul sfint al patriei. "Daca ma luati si pe mine pina la Ripiceni, va arat eu pe unde ajungeti", ne spune un taran de prin partile locului, caruia i-a crescut si barba de cind sta la autostop. Venea de la o inmormintare de la Edinet, unde doi nepoti de-ai lui si-au dat reciproc cu topoarele in cap si-au murit la spital. "S-au certat nevestele lor intre ele si ei s-au dus ca sa le desparta", ne lamureste el fara sa i-o ceara nimeni. "Amu s-au linistit. Nu mai au motiv de cearta", a respirat el usurat, cind s-a vazut acasa. "De acuma tineti drumul tot inainte si ajungeti in Manoleasa". Ceea ce am si facut de altfel, ca n-aveam incotro: in stinga era Prutul, iar in dreapta un lan de sora soarelui frumos de sa-l dai la "Viata satului". Situata pe interfluviul Prut-Volovat, dupa cum scrie in monografia comunei, Manoleasa aduna ca la vreo 3600 de locuitori, repartizati democratic in cele opt