Într-un final proiectul a fost bătut în cuie. Mausoleul urmează să fie înlocuit de Catedrală. Sau poate că nu. Parcul Carol va dispărea. Sau poate că nu. Chiar dacă mulţi bucureşteni nu prea ştiu cum să arbitreze, meciul dintre "da" şi "nu", dintre "aşa e", şi "nu e aşa" a cam început. În colţul "Solidarităţii pentru libertatea de conştiinţă" s-au agitat pancarte, s-au scris şi s-au împărţit e-mail-uri, fluturaşi verzi şi ecologici, o scrisoare către preşedinte. S-a organizat un miting. S-a luat atitudine. Amplasarea Catedralei în Parcul Carol este inacceptabilă. În spatele lor, pompînd entuziasm şi încredere, stau nume ale elitei intelectualilor, legi ale Constituţiei României şi legi europene. Vor distruge parcul! Este ilegal! Încetaţi cu demolările comuniste! În celălalt colţ, echipa Bisericii. Străjuită de enoriaşi şi donaţii, priveşte agitaţia adversarilor cu un anume calm, detaşare, cu ochi senini şi atitudine stoică. Pentru că, în spatele ei, punînd greutate şi sinceritate în al său cuvînt, stă însuşi numele Domnului. Şi o Hotărîre de Guvern. Parcul nu va avea de suferit! Este perfect legal! Încetaţi cu nostalgiile comuniste! Mingea, Catedrala, stă deocamdată la mijloc, aşteptînd lovitura decisivă care o va pasa ori pe un alt teren, ori drept în poarta parcului. Un meci cu o singură lovitură, dar cu multe consecinţe. Un meci cu multe argumente, dar cu o singură acuză comună: meciul a fost măsluit, "manipulare" strigă ambele echipe, ameţind, încruntînd şi debusolînd publicul arbitru şi spectator.
Asociaţia "Solidaritatea pentru
libertatea conştiinţei" Domnica Macri, membru Cum definiţi acest scandal? Dintr-un început problema s-a pus greşit. Noi nu sîntem contra Catedralei, noi milităm pentru salvarea parcului. Bucureştenii sînt bombardaţi cu argumente false. De la început interlocutorul dezbaterilor a fost Biserica. Au fost împinşi în faţă ni
