"E o primavara plina de ferestre/deschise-nspre viata, lume si noroc;/ iepele iubirii cu-aprinse capestre/ si-ncinse senzatii de nunta-mi dau foc.// M-aprind curios intre carti si visuri/ si muzici de plante, pasai si ape;/ ignor adormirile de linga plictisuri,/bacalaureatul e foarte aproape.// Tin cartile-n brate ca pe o mireasa/careia in mare taina ma inchin; intre restul lumii si un birou-masa, un mire in flacari arde putin".
Aceasta poezie, scrisa in 1947, prefigureaza intregul destin poetic al domnului C.N. Strachinaru, scriitor ce reuseste sa urce din bolgiile infernului concentrationar comunist spre zarile limpezi ale unei Romanii "ca soarele sfint de pe cer", o "Romanie eterna" ramasa in memoria autorului asa cum a vazut-o cu ochii unei copilarii bucolice:
"Cimpia si cerul oglinzii paralele/imi dau o senzatie de infinit;/apele zilei se-ntorc sa spele/pinzele finului bun de cosit.// E mijlocul verii!... pilcuri de iele,/ in pielea goala, joaca-ndracit/in aerul finului bun de cosit/ dintre aceste oglinzi paralele.//Sufletul fuge nauc dupa ele/ cu bratele-ntinse in infinit;/ emotia ta, copil fericit,/ partasa-i visarilor mele".
O eternitate alcatuita din clipe insorite, o poezie de o muzicalitate neintortocheata, explodind in constelatii policrome care insa nu exclud acuitatea observatiei socio-politice: "Daca te uiti inapoi/te cutremuri/ ce vremuri/ s-au abatut peste noi!// Iadul deschis,/ cu toate satanele/ prindeau cu arcanele/ puii de vis.//Scrisniri de dinti,/ darimari de biserici,/ ucideri de clerici,/ feciori si parinti.// Viata in lanturi,/ spinii pe frunti,/ mortii in santuri/ si-n vai de munti.// Neam de rascruce,/ smoala si foc,/in orice loc,/ mormint fara cruce".
Mircea PLATON
"E o primavara plina de ferestre/deschise-nspre viata, lume si noroc;/ iepele iubirii cu-aprinse capestre/ si-ncinse senzatii de nunta-mi da