Nu vă speriați, n-am să reiau în acest articol tema scandalului iscat de eleva de liceu din Covasna care și-a pus bentiță tricoloră românească de ziua tuturor ungurilor, 15 martie. Au făcut-o oameni mult mai în temă decât mine, de pildă Sorin Ioniță, în Revista 22 și pe contributors.ro.
Vreau doar să arăt că un astfel de conflict legat de arborarea unui simbol naţional, cum ar fi drapelul, nu există doar între români şi unguri, ci este prezent și în alte țări, chiar din Uniunea Europeană.
Am să aleg un exemplu chiar din țara în care locuiesc, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Consiliul municipal al orașului Belfast, capitala provinciei britanice Irlanda de Nord, a adoptat o decizie în decembrie 2012 prin care limitează la 20 numărul de zile în care poate fi arborat pe clădirea primăriei drapelul britanic.
Măsura a fost adoptată de o majoritate formată din partidele naționaliste și separatiste irlandeze, cu sprijinul Partidului Alianței, non-sectar și a provocat demonstrații violente din partea unor protesanți unioniști, soldate cu peste 100 de răniți.
Conflictul din Irlanda de Nord este unul de lungă durată și are la origine dorința majorității irlandezilor catolici de reunificare a provinciei cu Republica Irlanda, opusă dorinței protestanților, majoritatea descendenți ai unor coloniști veniți din Marea Britanie, mai ales din Scoția, de a rămâne în Regatul Unit. Insula Irlanda a fost guvernată de regii Angliei începând cu secolul al XVI-lea.
Formată în 1921 din comitatele majoritar protestante, în timp ce comitatele din sud majoritar catolice au format statul liber irlandez, ulterior Republica Irlanda, Irlanda de Nord a rămas sub suveranitate britanică până azi.
Naționaliștii irlandezi nu s-au împăcat niciodată cu această stare de lucruri și începând cu 1969 Armata Republicană Irlandeză (IRA) – organizația par
