O vorba des amintita spune ca televizorul este un dispozitiv prin intermediul caruia oamenii care n-au nimic de facut ii privesc ore in sir pe cei care nu sint in stare sa faca nimic. Eu sint tipul de om vizual si de aceea nu ma intereseaza decit un singur lucru: sa ma uit la televizor. Iar cind nu privesc la televizor, stau pe net. Televizorul mi se pare totusi mai bun, fiindca nu trebuie sa astept atit de mult pina se incarca imaginea cind vreau sa schimb postul. In plus, imi place mai mult telecomanda decit tastatura, mai ales fiindca are mai putine butoane. Apropos de telecomanda: foarte multi oameni schimba la fiecare secunda canalul, iar zapaceala asta ma enerveaza la culme. Cum sa mai intelegi ceva daca schimbi canalele atit de des? Telecomanda mea are un buton-zapp, care, odata apasat, maa scuteste de schimbatul canalelor, ceea ce imi permite sa ma concentrez asupra complexului continut difuzat. In general, ma prind foarte repede cum stau lucrurile si de aceea ramin rareori mai mult de doua minute pe un singur post. Ieri seara, insa, am urmarit doua ore la rind o emisiune foarte interesanta, care m-a pus pe ginduri si uite-asa am inceput sa filozofez: oare de ce ma uit tocmai la emisiunea asta stupida si nu la alta? Dar sa lasam gluma deoparte! Programele TV nu duc niciodata lipsa de emisiuni menite sa ne improspateze. De exemplu, eu, cind ma trezesc, dupa asa o emisiune, sint in mare forma si ma simt foarte odihnit. O vorba des amintita spune ca televizorul este un dispozitiv prin intermediul caruia oamenii care n-au nimic de facut ii privesc ore in sir pe cei care nu sint in stare sa faca nimic. Cine sustine asa ceva nu stie ce vorbeste si se descalifica singur. De ce oare s-a inradacinat perceptia ca oamenii care se uita mult la televizor n-au nimic de facut? Cind ma uit la TV, si fac asta aproape tot timpul, nu-mi vad capul de atita treaba: intr-o mina ti