Dupa cum spunea inca de vineri Emil Boc, zarurile au fost aruncate. Obstacolul UDMR a fost indepartat, asa ca drumul noii coalitii de guvernare este larg deschis.
Cat de eleganta a fost modalitatea de indepartare a maghiarilor si cat de mare este riscul pe care si-l asuma PD-L fara un al treilea partener in coalitie, ramane de vazut.
Pana la urma, teoretic, nu este absolut nimic rau, dimpotriva, in alierea principalelor forte politice ale tarii, care la vreme de criza sa-si uneasca puterile pentru trecerea hopului. Crestin democratii si social democratii germani au dovedit ca se poate, chiar fara criza.
Teoretic nu este nimic rau, dimpotriva, in faptul ca, in numele interesului national, politicienii depasesc adversitati grele si orgolii personale.
Teoretic este un frumos moment istoric. Practica insa ne omoara din nou.
Crestin democratii si social democratii germani s-au luptat politic, insa niciunul dintre cele doua partide nu si-a facut un scop din destructurarea celuilalt, asa cum a incercat PSD cu PD in vremea lui Adrian Nastase.
In Germania, chestiunile fundamentale ca independenta justitiei, proprietatea sau cheltuirea transparenta a banului public sunt mai presus de orice discutie. La noi, desi suntem tara UE si o democratie ajunsa, pasamite, la majorat, aceste chestiuni sunt inca fragile si problematice. Cele mai fragile si problematice.
In Germania, niciunul dintre partidele din aceasta mare coalitie nu are lideri aflati in anchete penale blocate politic sau lideri suspectati de acte grave de coruptie care se salveaza doar pentru ca avocatii lor sunt mai buni decat procurorii statului.
In Germania nu a existat o ruptura de tip 322, iar mecanismele democratiei au devenit reflexe ale politicii.
In esenta, imensa diferenta dintre marea coalitie a Germani
