Surprinzător, Crin Antonescu pare să fi ajuns la vorba lui Traian Băsescu în ceea ce priveşte votul uninominal: nu-i mai place sistemul actual şi vrea şi la Parlament alegeri în două tururi, ca la primărie. O variantă pe care liberalii o respingeau cu indignare în 2008, când Cotroceniul încerca să o impună. Explicaţia acestei metamorfoze e simplă şi tristă.

Sistemele de vot uninominal tind să reducă bătălia politică la numai doi jucători. Toţi ceilalţi sunt clar defavorizaţi, fiindcă principiul proporţionalităţii nu mai funcţionează. Un partid votat de 20% din alegători se poate trezi, la limită, chiar în afara Parlamentului. O parte importantă a electoratului riscă să nu fie reprezentată în Legislativ. Ceea ce – explicau, pe bună dreptate, liberalii – este incorect şi inacceptabil.

În urmă cu doi ani, PNL-ul se situa pe locul trei în opţiunile de vot ale românilor. Ar fi fost, în mod evident, principalul perdant al introducerii unui sistem uninominal pur. Acum însă, prăbuşirea în sondaje a partidului de guvernământ schimbă radical datele problemei. Cu o popularitate de doar 10%, PDL-ul are cele mai multe motive să se teamă de uninominal. Liderii democrat-liberali au încetat, de altfel, să mai pomenească acest subiect, altădată atât de drag lor. Chiar şi preşedintele pare să-l fi uitat.

Pentru PNL însă, uninominalul în două tururi poate fi soluţia recuperării handicapului care îl desparte de PSD, favoritul sondajelor actuale. La fel ca la alegerile pentru Primărie sau Preşedinţie, candidatul intrat în finală de pe locul doi are adeseori prima şansă la victorie dacă reuşeşte să atragă voturile rivalilor ieşiţi din competiţie. Calculul liberalilor este pragmatic şi, aparent, legitim. Numai aparent însă, pentru că el pune interesul (de moment) al partidului mai presus de cel al alegătorilor. Nimic nu este mai primejdios şi mai nefast decât să croieşt