Margaret Thatcher a dezlănţuit timp de zece zile - de la moartea sa, la vârsta de 87 de ani, şi până la funeraliile solemne la Catedrala St. Paul, miercuri - un val de pasiuni, aruncând Marea Britanie înapoi, în anii '80, cea mai intensă perioadă a revoluţiei Doamnei de Fier.
Biograful său John Campbell a descris-o pe Thatcher, premier în perioada 1979-1990, drept "persoana publică din a doua jumătate a secolului al XX-lea cea mai admirată şi cea mai urâtă, cea mai idolatrizată şi cea mai desconsiderată". Amploarea reacţiilor faţă de decesul său, la 8 aprilie, nu a surprins mai puţin, după 23 de ani de la plecarea ei de la Downing Street, numărul 10.
Actualul şef al Guvernului, conservatorul David Cameron, a salutat în Parlament memoria unei "femei extraordinare", o fiică de băcan devenită baroană de Kesteven, care a "salvat ţara" de la declin. Executivul a alimentat controversa, oferindu-i "funeralii ceremoniale", demne de prinţesa Diana sau regina mamă.
Inclusiv The Times (proguvernamental) a relevat nemulţumiri faţă de "funeralii naţionale conservatoare". De asemenea, potrivit unui sondaj ComRes, 60% duintre britanici dezaprobă cheltuieli evaluate la aproximativ zece milioane de lire sterline alocate unei inamice declarate a statului providenţă.
Aproximtiv 700 de militari, din cadrul a trei arme ale forţelor armate, vor fi mobilizaţi pe traseul pe care va fi purtat sicriul, înfăşurat într-un Union Jack şi aşezat pe un afet de tun tras de un atelaj de şase cai. Între ei figurează militari nepalezi gurkha şi paraşutişti ale căror regimente s-au remarcat prin fapte de arme în mandatul lui Thatcher, şi anume reluarea controlului asupra arhipelagului Falkland de la argentinieni, în 1982.
Scotland Yard a mobilizat, la rândul său, de frica unor manifestaţii ostile faţă de funeralii, prezentate oficial sub numele "True Blue" - o referire