Cine era Rapidul până să-l cunoască pe Copos: O echipă iubită care nu ştia ce e fascinaţia puterii, dar cocheta cu farmecul vieţii într-o "potcoavă" îmbrăcată în gradene, cu multe dimineţi, nouă cupe, un campionat, cântată de o galerie frumoasă din inima tribunei a II-a, care prefera o bară frumoasă în locul unui gol urât.

Cine e Rapidul după ce l-a cunoscut pe Copos: O echipă la fel de iubită care a gustat din fascinaţia puterii la umbra nocturnei, cu farmecul vieţii fredonat în cântecele cu Dan Coe, cu 13 cupe, trei campionate, patru supercupe, plus un flirt cu Europa din care se naşte cel mai bun parcurs internaţional din istoria clubului. Un club cu aceeaşi galerie pe acelaşi bit, acum mutată în peluza nouă, dar care gândeşte altfel când trebuie să aleagă între o bară frumoasă sau un gol urât.

Cine era Copos până să cunoască Rapidul: Un fost utecist în cautarea fascinaţiei puterii printre mineriade, transformat în om de afaceri de oportunitatea tranziţiei, importator de bunuri folosibile cu ajutorul prizei, susţinător al lui Dinamo, un aşa zis microbist care nu ştia să facă diferenţa dintre o bară frumoasă şi un gol urât.

Cine e Copos după ce a cunoscut Rapidul: Cel mai vechi finanţator- patron- creditor din fotbalul românesc de după ce au dispărut uteciştii, ademenit de fascinaţia puterii cu scaunul de vicepremier şi apoi părăsit pe holurile tribunalului cu trei dosare în braţe, un Berlusconi din Giuleşti ajuns, după 20 de ani, două campionate câştigate, patru cupe luate, patru supercupe strânse, plus cea mai mare performanţă europeană din istoria clubului, un om rămas singur împotriva tuturor, care nici măcar nu a învăţat diferenţa dintre o bară frumoasă sau un gol urât.

Cine era Rapidul până să-l cunoască pe Copos: O echipă iubită care nu ştia ce e fascinaţia puterii, dar cocheta cu farmecul vieţii într-o "potcoavă" îmbrăcată în graden