"Nu mi-am inchipuit ca va fi atit de greu", spune Nicoleta Bobirnatu, profesoara la Coropceni. Iluziile despre meseria de profesor dispar dupa iesirea de pe bancile facultatii. Profesorii aflati in primul an de invatamint povestesc cu ce dificultati s-au confruntat la inceput de cariera. De la cosmarul ocuparii unui post pina la cel al unui trai mizer, cu salarii cu mult mai mici decit cheltuielile curente. "Cind voi fi mare vreau sa ma fac profesoara". O dorinta pe care atunci cind erau copii si-au spus-o in gind multi dintre dascalii de astazi. Chiar mai apoi, la terminarea facultatii, s-au gindit ca a fi la catedra, in fata elevilor, este cea mai frumoasa meserie din lume. Mergi citeva ore la scoala, iar elevii tai sint ascultatori si interesati sa invete. Cu catalogul in mina, ii asculti la lectie, le pui note, le inchei media. Din cind in cind tii o sedinta cu parintii pentru. Acest scenariu idilic s-a regasit si in imaginatia profesorilor aflati la inceput de cariera. Realitatea insa s-a dovedit cu totul alta. Profesoratul s-a dovedit a fi o meserie foarte prost platita. Copiii nu sint asa respectuosi pe cit si-au dorit, iar o ora de predare necesita, pentru profesor, alte doua de pregatire; acasa, in timpul sau liber. Multa hirtogaraie, multa munca si prea putine satisfactii. Asta povestesc acum debutantii de la Iasi, care marturisesc ca nu au renuntat pina acum la meserie din cauza unui vis: acela de fi a profesor. Fiecare ora de predare inseamna alte ore de pregatire, acasa Imediat ce au iesit de pe bancile facultatii, multi dintre absolventi se indreapta din pasiune sau din nevoie spre catedra. Invata pagini intregi de psihopedagogie, repeta toate cursurile pe care le-au invatat in facultate. Se prezinta apoi la concursul unic de ocupare a unui post in invatamint. Desi teoretic sint obisnuiti cu examenele, profesorii debutanti povestesc ca i-au trecut toti