Romania este aproape in stare de faliment, nu are bani sa plateasca pensiile si salariile, cat despre investitii, ce sa mai vorbim...
Acordurile cu organismele financiare internationale stau sub semnul intrebarii din cauza instabilitatii politice, a absentei unor interlocutori valabili, care sa aiba si parghiile necesare pentru indeplinirea conditiilor din acord.
Patru erau conditiile esentiale cerute de FMI: legea salarizarii unice, legea pensiilor, legea raspunderii fiscale si legea bugetului de stat pe 2010. Pe langa acestea, incadrarea in deficitul bugetar de 7,3% in 2009, reducerea cheltuielilor bugetare si alte cateva.
Statutul guvernului demis nu-i permite sa faca rectificari bugetare, sa trimita in parlament legea bugetului pe 2010, iar Curtea Constitutionala a amanat pana dupa alegerile prezidentiale analiza legilor reclamate, asumate de guvernul PD-L-PSD si cerute de FMI. Semnalele de la echipele FMI si UE, aflate in tara, arata ca in aceste conditii nu putem spera la cele 3 miliarde de euro, care ne-ar fi trecut cu bine de lunile noiembrie si decembrie. In mod cert, transa de la UE nu mai poate fi acordata anul acesta.
Cum de-am ajuns aici?
Intr-o tara binecuvantata de Dumnezeu cu teren agricol, oportunitati de turism la munte si la mare, cu pozitie geostrategica importanta, cu rezerve enrgetice, cu subsol bogat in materii prime, cu forta de munca plecata in bajenie prin alte tari, am ajuns datori vanduti, cu o datorie publica de circa 45 miliarde euro, cu un curs de schimb care sta sa explodeze pentru a corecta dezechilibre macroeconomice produse de guverne inconstiente. Si inca n-au venit la scadenta imprumuturile masive facute in acest an.
In toti cei 20 de ani scursi dupa 1990, clasa politica conducatoare n-a inteles si n-a facut nimic pentru a avea o productie de bunuri si servicii
