IX. Icusar Scriu şi joc comedii, scriu şi joc tragedii, am scris şi-am jucat, am scris şi-am jucat ... întotdeauna, întotdeauna pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghiţit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deşertul, deşertul, nu era nici ţipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor şi moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuţite Acuma ştiu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără frâu, la cuţite, este ciudat într-adevăr mi-am ieşit din minţi ocrotind şarpele la sân mai bine puţin decât deloc nu-i deloc rău. XIX. Aici e buba ! Când stă să plouă când se-nseninează aici e-aici! Aici e buba! De ce bei, d-aia ai mai bea, nu-i nici laie nici bălaie, da-i bun ca pâinea caldă cafeaua tare, turcească, şi aşa mai departe, picioare strâmbe, dolofane aici e buba! XX. Al naibii de frig Cândva nu contează când baobabul tău a vorbit pe ocolite: vremea măritişului - epoca de piatră. Este al naibii de frig aici în baobabul tău dar orice-nceput e greu. XXI. Un ţipît Mi-am aruncat o privire şi-am ţipat am vorbit în vânt secretul ştiut de toţi urma alege, dacă nu-i azi e mâine, m-am învineţit de frig şi primul pas este cel mai greu ; de-aici greutatea alegerii în marele ţipăt. XXII. Asta-i totul Ca lumina zilei e limpezimea cât ai bate din palme asta-i; ca piatra de tare înainte de vreme risipitor cu laudele cu atât de puţin, cu-atât mai mult de acuma-nainte nici mai mult nici mai puţin asta-i totul, totul. XXIV. Focul mocneşte sub cenuşî Puţin câte puţin, dar grăbit. Mai înainte de toate taler cu două feţe în noapte mutră de tâlhar ca mâţa cu câinele sub cenuşă mocneşte focul (Invincibila Armada) devreme după bătăl