Pentru ca anul acesta vara a venit mai tarziu, pe la locurile de munca se mai fac si acum planuri de vacanta. Din experienta proprie am realizat ca noi, romanii, ne ocupam foarte mult timp cu planificarea concediilor, a vacantelor. Mai intai incepem sa ne obisnuim cu ideea ca "in sfarsit, ne luam si noi concediu". Vreme de vreo trei-patru saptamani ne plangem cat de mult am muncit anul asta - "a fost cel mai greu an, am muncit pe rupte!" - ne lamentam in stanga si-n dreapta ca "nu stie nimeni sa aprecieze efortul nostru" s.a.m.d. Dupa care ne aducem aminte ca n-am mai avut concediu de ani si ani - ne-am luat asa, cateva zile, ca innebuneam - si ca anul asta "fie ce-o fi, poate sa ma dea si afara", ne luam tot concediul. Apoi incepem sa povestim cum nu vrem noi sa plecam nicaieri - "stam acasa si ne odihnim", ca nu mai avem chef de aglomeratie, de galagie, de scandal, de stres, poate "sa mergem asa, vreo doua-trei zile pe la tara". "Nici nu ne costa mare lucru, nu cheltuim aproape nici un ban, plus ca e aer curat, oua proaspete, rosii de gradina, o pasare de curte!".
Si dupa planificarea concediului la tara incepi sa te revolti si spui in dreapta si-n stanga ca te-ai saturat sa stai acasa in fiecare an - cu toate ca marea, muntele, ba chiar o minivacanta la turci n-au lipsit din vacanta ta - si ca anul acesta trebuie neaparat sa pleci undeva, ca altfel innebunesti. Este deja momentul cand concediul devine o povara - "abia astept sa ma vad odata plecat de acasa!", dupa aproape trei saptamani de planificari, parlamentari, lamentari si nervi. Sau "mai bine nu mai plec nicaieri, m-am saturat si de concediul asta, ma intorc la munca". Suparat nevoie mare, la presiunile familiei - "e treaba ta daca nu vrei sa mergi in vacanta, noi plecam oricum!", ale parintilor - "ajunge cat ai muncit, mai las-o incolo de munca!", te hotarasti sa pleci in ultima clipa. Odata a
