Intilnirea cu Bill Clinton o impinge catre tabara democrata, iar anii alaturi de abilul politician o invata toate tehnicile de supravietuire ale lui zoon politikon. Sper ca ele sa-i fie utile astazi, in lupta istorica in care s-a angajat. Sa recunoastem, nu este si nici nu va fi la indemina fiecarei generatii sa vorbeasca de o Mrs. President in Statele Unite! Victoria doamnei Hillary Clinton, in preliminariile electorale (pentru desemnarea candidaturii democrate) de saptamina trecuta, din New Hampshire, a surprins intrucitva opinia publica internationala, care vedea/vede in ea doar o politiciana mediocra, parazitind popularitatea sotului sau. Prejudecata vine, de fapt, dintr-o insuficienta cunoastere a personalitatii primei femei aspirante la candidatura suprema in statul american. In 2003, fosta "prima doamna a Americii", Mrs. Hillary Rodham Clinton, si-a publicat autobiografia, un volum urias, de aproape 600 de pagini (format mare!). Marturisesc sincer ca am privit cu neincredere giganticul tom atunci cind mi-a cazut in mina. M-am temut ca, in spatele titlului pretentios, se afla o justificare semilacrimogena si semiadevarata a incidentelor scandaloase pe care actuala senatoare de New York le-a traversat in timpul mandatului prezidential alaturi de (si, mai ales, datorita) sotul(ui) sau. De aceea, probabil ca, in anumite conditii, as fi tratat cartea cu indiferenta. Am depasit totusi prejudecatile si am trecut la lectura. Motivul real al curiozitatii a fost o experienta personala traita in urma cu paisprezece ani pe tarim american. Prin mai 1994, spre sfirsitul anului universitar, daca nu chiar la inceputul vacantei de vara, am facut o excursie de citeva zile in muntii Chiricahua ai Arizonei, impreuna cu un bun prieten, profesorul John Harmon McElroy. Batrinul era/este republican, admirator al lui Reagan si sustinator firesc, in 1992, al lui Bush-tatal. Nu am facut