Asa cum era de asteptat, masurile drastice anuntate joi, printre care reducerea cu 25% a fondului de salarii din domeniul public, au generat discutii aprinse, pro si contra. Masurile nu sunt usoare si este normal ca multi sa fie nemultumiti, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Sunt convins ca vor urma negocieri si ca reducerile anuntate vor fi diferentiate in functie de salarii/pensii mici sau mari si in functie de sectorul de activitate: politie, invatamant, sanatate, administratie.
Si ma gandesc ca tocmai oamenii din sistem pot propune altfel de reduceri bugetare. Cine decat cei care sunt in sistem stiu mai bine pe ce fel de contracte umflate se duc banii? Daca exista sefi care isi capuseaza institutiile, ar fi de datoria angajatilor sa ii denunte, in acest fel au o sansa sa gaseasca alte economii la buget si, deci, scaderi mai mici de salarii, poate chiar cresteri. Cei care lucreaza in sistemul de stat stiu mai bine fenomenul nepotismului, ei stiu mai bine cine munceste si cine nu. De ce nu ar profita de ocazie sa ceara acum eliminarea acestor indivizi incompetenti si lenesi?
Din pacate, am vazut prea putine astfel de luari de pozitie din partea sindicatelor sau in articole din ziare sau in comentarii pe bloguri.
In schimb, am vazut multe luari de pozitie de genul: “Nu ma intereseaza de unde ia guvernul banii, eu vreau salariul meu”; “Sa ia de la altii!”, “Solidaritate!”. Cred ca o astfel de atitudine este contra-productiva, egoista si ipocrita.
Insa cel mai mult ma supara declaratii precum cea din titlu: “Vreau un loc de munca unde sa primesc salariul pe care il merit”. Adica guvernul ar fi responsabil pentru a gasi pentru fiecare cetatean locul ideal de munca, cu un salariu in functie de ce crede cetateanul respectiv ca merita. Dar noi nu avem responsabilitate macar pentru viata noastra? Nu trebuie sa invatam
