Episodul relocalizarii langa Cluj a unei unitati de productie Nokia ce-si desfasoara activitatea in Germania este, culmea!, unul in care Romania apare, la prima vedere, in calitate de castigator in procesul asa-numit de globalizare. Culmea, pentru ca, in general, Romania, fiind doar "globalizata" de catre altii, dar "neglobalizand" pe nimeni nici la Vest, nici la Est, nici la Nord, nici la Sud, are o pozitie neta de perdant in acest proces. Doar aparent insa este castigatoare in episodul Nokia, pentru ca in realitate lucrurile sunt mai complicate.
Concernul finlandez a ales sa produca la Cluj pe considerentul ca pur si simplu costurile cu forta de munca vor fi aici de aproape zece ori mai mici decat in Germania. Practic, toata Germania a protestat, in frunte cu parlamentari social-democrati de land. S-a cerut boicotarea produselor Nokia, ceea ce probabil se va si intampla. Iar autoritatile locale vor incerca sa recupereze banii care au sprijinit localizarea initiala a unitatii de productie Nokia la Bochum, in Germania. In sfarsit, Comisia de la Bruxelles, dupa ce a facut pe grozava spunand ca toata lumea ar trebui sa inteleaga cerintele globalizarii, a admis ca ar fi nimerit sa se acorde ceva compensatii Germaniei.
Prin Romania s-au gasit unii – desigur, dintre aceia dand pe de laturi de economie de piata si globalizare – care au deplans protestele parlamentarilor germani, care, vezi Doamne!, n-ar intelege procesul complex al globalizarii, cu virtutile, dar si cu avatarurile lui. Sunt globalizatorii din carti, dar fara obiectul muncii, caci de globalizat n-au globalizat niciodata pe nimeni!
Realitatea este ca parlamentarii germani s-au comportat exemplar. Au aparat ocuparea fortei de munca din tara lor. Domniile lor au inteles prea bine ce se intampla, dar au protestat de fapt impotriva exceselor goanei dupa profit care se fac sub paravanul
