Trenul în cariera unui actor se opreşte... atunci când moare. Şi uneori nici atunci, pentru că un mare actor nu moare niciodată, spune apreciata actriţă Carmen Tănase. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
“Dacă m-aş naşte din nou, aş face exact aceeaşi profesie. Poate aş mai fi făcut cu succes meseria de medic veterinar, pe care mi-am dorit-o la un moment dat. Dar eu nu mi-am ales o meserie. Actoria este pentru mine o pasiune şi aşa va rămâne până la sfârşit, pentru că, aşa cum este şi în amor, când există o pasiune, arde încontinuu, nu există obişnuinţă. Şi dacă ar exista posibilitatea să mi-o ia cineva, probabil că aş muri. Îmi plăcea să ascult Teatrul Radiofonic şi făcusem o obsesie la un moment dat, în copilărie, pentru Gina Patrichi, care mi-a şi fost prietenă după un lung timp. Şi îi copiam vocea, îmi făceam cearcăne cu creionul, încercam să copiez totul la ea. De asemenea, îmi plăcea să mă uit la Teatru TV mai mult decât la filme, dar fără să mă gândesc că ar putea fi o profesie şi pentru mine. Prima dată nu m-am pregătit, am făcut doar nişte cursuri la Şcoala Populară de Artă cu un regizor de la Bucureşti, care i-a zis tatălui meu să mă dea la Teatru, că am talent. Aşa că am dat, dar m-a picat domnul Marin Moraru la eliminatorii. Şi tata m-a întrebat: «Vrei să te mai faci artistă?». «Da, mai mult ca oricând», i-am răspuns. Apoi m-am pregătit cu Olga Delia Mateescu şi am intrat. La început de carieră visam să fiu ca acum. Iar acum eu nu vreau nici Hollywood, nu vreau nimic mai mult, sunt foarte mulţumită cu ce am. Şi sunt satisfăcută profesional şi sufleteşte cu faptul că sunt aici în trust şi sunt norocoasă că am întâlnit asemenea oameni, pentru că trec vieţi şi nu există întâlniri aşa fabuloase. Şi îmi doresc ca lucrurile să rămână aşa... Aş alege să mă nasc exact în acelaşi loc, pentru că este un loc
