Prezentul episod al campaniei “Poveștile Oradei mari” este dedicat Bisericii cu Lună, monument istoric de categoria A.
La începutul secolului al XVIII –lea, în Oradea ortodocșii aveau o singură biserică, în cartierul Velența. Pentru a ajunge la biserică, orădenii se deplasau prin noroi, în special când ploua și apele Crișului și ale Peței se umflau și ieșeau din matcă. Demersurile pentru construirea unei biserici au fost nenumărate, în special după anul 1743, când se înființează parohia în “Orașul Nou”. În 1754, când ortodocșii s-au prezentat în fața comisiei imperiale cu o petiție prin care cereau să li se acorde dreptul de a-și clădi o biserică, au primit un nou răspuns negativ, motivat astfel: “confesiunea ortodoxă fiind numai tolerată, nu se poate admite ca în oraș să se clădească o nouă biserică ortodoxă, lângă cea catolică și unită” (după cum menționează Peter I. Zoltan în “Trei secole de arhitectură orădeană”). Abia în 1783, după Edictul de toleranță din 1781, s-a obținut dreptul de a zidi o nouă biserică ortodoxă.
Prima catedrală cu turn
Piatra de temelie a Bisericii ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” (Biserica cu Lună), a fost așezată la data de 9 noiembrie 1784, în prezența episcopului ortodox de la Arad. Proiectată de arhitectul Iacob Eder și construită de Ioann Lins (Paler), biserica a fost ridicată din banii ortodocșilor greci, români și sârbi din Oradea. Primul serviciu divin a fost oficiat șase ani mai târziu, în 1790. “De menționat că la acea dată era singura biserică cu turn din Orașul Nou”, scrie Peter I. Zoltan în volumul mai sus menționat.
Simbol al ortodoxismului
Biserica cu Lună avea să devină nu numai “o vestitoare a învățăturii creștine ortodoxe generațiilor viitoare" - cum s-a spus la sfințirea ei din anul 1832, ci și o cetate de apărare a graiului și neamului românesc de la margine
