Foto: Cristian Marcu Declaraţia a fost făcută de o doamnă, fără să clipească (revoltaţii, scria un filosof, privesc, înfruntându-l, direct în ochii lui Dumnezeu), gravă şi cântărindu-şi atent vorbele, la emisiunea Danei Grecu miercuri, 26 ianuarie. Nu ştiu cine era opinenta şi nu am avut timp să aflu, pentru că emisiunea s-a isprăvit. Nu mai ţin minte replica realizatoarei, campioană inteligentă a răspunsului tăios, dar mi s-a părut – pentru prima oară – că e prinsă cu un picior în aer. E greu s-o descumpăneşti pe Dana Grecu. Cum aş fi reacţionat eu, ca reporter, sub privirea distantă şi rece a acelei femei care nu părea lucrătoare de aprozar? Cu ce vorbe ai fi ieşit tu, isteţul meu coleg din presă, dintr-un asemenea clinci? Am încercat să despic, luându-mi distanţă, convingerea acelei femei care juca parcă într-o piesă de Cehov. Nu era genul nostalgicilor complexaţi şi nici n-o puteai suspecta de activism bolşevic la Apaca.
Era Ceauşescu patriot? Needucat, suferind de o patologică grandomanie, putea fi „atotştiutorul” un iubitor al ţării sale? Da, chiar şi primitivii pot iubi. Gorilele, am citit undeva, pot iubi pătimaş. O gorilă îndrăgostită îşi poate ucide fiinţa iubită, din prea multă iubire. Da, în felul lui, asasinând orice drept la opinie, strangulând libertăţile fundamentale ale omului, primitivul Ceauşescu poate fi totuşi bănuit de patriotism. Patriotism în felul lui. Patriotism pentru care foamea gloatei şi conjunctura l-au îmbrâncit la zid şi l-au ciuruit. Din banii împrumutaţi, omorând o generaţie, a realizat investiţii colosale, unele fără îndoială necesare, ca metroul, regularizarea Dâmboviţei (pentru a mă referi doar la Bucureşti) care au adus, pe lângă nenumărate drame şi măceluri de case vechi şi biserici, un spor de modernitate metropolei.
Au fost şi altele, numeroase, care nu pot fi minimalizate sau trecute cu vederea. Ne place ori