Triunghiul "de fier" al relaţiilor sociale bazate pe competiţie şi, inevitabil, conflict! Pe scurt, realitatea în care trăim. Domeniul politicii nu face excepţie. În orice sistem cu vocaţie democratică, instituţia opoziţiei, existenţa şi manifestarea concretă, consistentă şi constantă a "opozantului" nu poate fi doar un accident, ci un element de construcţie sine qua non al arhitecturii de relaţii care face din exercţiul limitării reciproce a libertăţii de acţiune o formă sigură de control social, de evitare a derapajelor costisitoare, dacă nu chiar catastrofale, pentru comunitatea umană respectivă şi pentru sistemul ei de gestionare a treburilor publice. Opozantul poate fi perceput şi catalogat ca "răul din oglindă", dar este pe cît de necesar, pe atît de util! Opoziţia ne plasează în arealul confruntării bazate pe reguli valabile pentru toţi participanţii, care nu se schimbă arbitrar şi mai ales nu se schimbă în timpul "alergării"; un exerciţiu în care cei care nu respectă regulile sunt de drept descalificaţi, decăzuţi din orice drept asupra "trofeului" pus în joc.
Instituţia "duşmanului" şi cea a "inamicului" , dimpotrivă, fac parte dintr-o cu totul altă lume. Una în care competiţia a fost înlocuită de război; confruntarea pe bază de reguli care dau şanse egale tuturor competitorilor a lăsat locul confruntării bazate doar pe forţă, şiretenie, înşelăciune şi mai larg, pe orice mijloace directe sau indirecte care implică exercitarea forţei organizate asupra celuilalt. Duşmanul este opozantul care, de dragul "victoriei" la care aspiră, transformă competiţia în conflict; cel pentru care orice mijloc este bun, dacă duce la înfrîngerea sau debilitarea masivă a adversarului. Duşmanul este opozantul pentru care nu mai există decît calea războiului, iar războiul este nelimitat atît în timp, cît şi în ceea ce priveşte mijloacele cu care poate fi purtat. Duşmanul poa