Chiar pe 1 august, cand incepe postul pentru Adormirea Maicii Domnului, maestrul Alexandru Ghildus si-a vernisat opera amplasata in Piata Revolutiei. Pana in acest moment, pretinsul monument a fost criticat cam din toate partile. S-a spus ca nu poate sa existe ceva mai urat, mai deplasat, mai fara rost. Acolo unde se afla intr-o dimensiune decenta sculptura reprezentandu-l pe Iuliu Maniu, printr-un fel de impostura agresiva a fost instalat acest "monument al revolutiei", de fapt al revolutiei furate, a carui imagine plastica nu convinge din nici un punct de vedere. Am mai flagelat poate cu prea multa patima aceasta creatie post-2000 a Bucurestiului nostru haotic. Am spus, ca si altii, ca avem de-a face cu o teapa si cu un cartof al caror simbolism referitor la revolutia din '89 este destul de abscons. In general, bucurestenii amarati, plictisiti, blazati, cinici ignora cam tot ce este spatiu public. Cei urcati in autobuzele 368, 168, 126, 300 si cate or mai fi care trec zilnic prin fata asa-zisului monument nici nu-l baga in seama. Suntem obisnuiti sa fim furati, nu ne mai miram ca banul public e jefuit constant. Traim inconstient, simpli roboti tristi care penduleaza intre doua destinatii. Dar din momentul in care un kitsch se supraliciteaza singur si cu tot dinadinsul urca spre atentia noastra, ca si cum ne-ar spune: "Ma, prostilor, nu mergeti cu capul in traista, observati-ma, sunt aici, admirati-ma, eu comemorez mortii vostri!", atunci chiar ca ne pierdem rabdarea. Am fost astfel prezent la vernisarea monumentului din Piata Revolutiei in seara zilei de 1 august. Ce am vazut? Nimic altceva decat ceea ce deja stiam. Cu o singura diferenta. De data aceasta cartoful tras in teapa este... un testicul. In bataia reflectoarelor, in noaptea torida de vara, prin violetul atmosferic, cartoful a inceput sa se umanizeze. In sfarsit, am inteles ce a vrut artistul. Obiectul