Domnul Crin Antonescu a pornit într-o misiune temerară, de „restabilire a adevărului”. Premierul Victor Ponta nu-l poate însoţi din considerente diplomatice - şi îl înţelege -, iar ceilalţi lideri USL nu au autoritatea, expertiza şi elocinţa domniei sale pentru a pleda cu succes cauza alianţei la putere, acuzată de partenerii europeni şi americani că a atentat la valorile democratice şi la statul de drept. Copreşedintele uselist se ridică împotriva acestora din urmă şi le reproşează atitudinea „părtinitoare” în războiul Băsescu-USL şi reacţiile „disproporţionate” faţă de situaţia politică de la Bucureşti, aşa cum arăta ea, la începutul lunii iulie 2012. Din comunicarea avută, ca şef interimar al statului, cu mesagerii UE şi SUA, şi-a dat seama că aceştia plecau de la premisa că, în România, „se întâmplă lucruri de neacceptat într-o democraţie”. Maniera de informare „incorectă” şi abordarea greşită au condus, în opinia dlui Antonescu, la intervenţii cu adevărat „inacceptabile” din partea preşedintelui UE, Jose Manuel Barroso, şi a ambasadorului american Philip Gordon. Aşadar, dacă aceştia ar fi analizat evenimentele obiectiv, şi-ar fi dat seama că totul decurgea normal şi democraţia nu era nicidecum gata să sară de pe fix: se petreceau lucruri de acceptat, conform adevărului lui Crin Antonescu.
Care sunt acestea? Potrivit filosofiei liderului uselist, este cât se poate de democratic ca, într-o singură zi, să fie schimbaţi şefii Camerelor, să fie demis Avocatul Poporului şi să înceapă procedura de suspedare a preşedintelui României. Este normal ca guvernul să controleze Monitorul Oficial, să restrângă atribuţiile Curţii Constituţionale prin ordonanţă de urgenţă şi să ajusteze Legea referendumului după bunu-i plac, prin aceeaşi neconstituţional act normativ. Este corect ca guvernanţii să atace Curtea Constituţională, să-şi declare intenţia de a schimba şase