Procurorul general al României Tiberiu Niţu a declarat, marţi, la o conferinţă de presă, că din 2012 şi până la 30 septembrie 2013, au fost întocmite 214 rechizitorii prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru înşelăciuni cu cecuri, de către parchete nespecializate, relatează Mediafax.

Trimiterea în judecată pentru această infracţiune a fost realizată de către parchete din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) - nespecializate.

Potrivit deciziei instanţei supreme nr. 9/2005, "fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal".

Pe de altă parte, "dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea de emitere de cecuri fără a avea disponibil suficient la tras, prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului".

Folosirea filelor cec postdatate implică acceptarea posibilităţii de a nu exista disponibil în cont la data prezentării la unitatea bancară - în lipsa unor dovezi certe de comportament ilicit, simplul fapt al refuzului de plată pe motiv de lipsă disponibil nu demonstrează existenţa vinovăţiei.

ICCJ a mai arătat, prin decizia nr. 2040 din 12 iunie 2012 că, în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 3 şi 4 Cod penal, este necesar să se stabilească vinovăţia, care