Preşedintele Barack Obama – afroamerican, cu rădăcini musulmane, progresist – într-o America ce se îndoia că un bărbat de culoare ar putea ajunge la Casa Albă, o America aflată în luptă cu fundamentalismul islamic, o America prin excelenţă capitalistă, nu este pur şi simplu rezultatul unui vot de blam acordat preşedinţiei lui George W. Bush.
Republicanul moderat John McCain a candidat şi el, într-un anumit sens, împotriva lui Bush şi a aripii dure a partidului. Alegerea lui Barack Obama reflectă însă, dincolo de războiul din Irak şi criza economică, o mutaţie esenţială în societatea Americană, care a căpătat un chip şi o expresie în persoana unui candidat care a ştiut să asculte mesajul electoratului său.
Victoria lui Barack Obama este aceea a unui politician care a înţeles nevoia unei schimbări profunde de paradigmă, care să redea Americii aflate la moment de cumpănă vigoarea şi capacitatea de regenerare ce au făcut din ea liderul lumii moderne.
Prezenţa unui afroamerican la Casa Albă spune în primul rând minorităţilor de orice fel din Statele Unite, că poporul american rămâne fidel angajamentelor sale de egalitate şi oportunitate pentru toţi, cuprinse în Declaraţia sa de Independenţă şi în Constituţie. Însă ea arată şi lumii întregi că Statele Unite rămân simbolul toleranţei şi multiculturalismului şi întind astfel o mână celor care s-au simţit poate alienaţi de unele poziţii în politica externă a SUA din ultimii ani. Un fost musulman la Casa Albă reprezintă o şansă de reconciliere şi mai profundă înţelegere şi comunicare între Occident şi Islam. Un preşedinte american cu origini kenyene înseamnă o promisiune că nevoile şi rolul celor defavorizaţi în jocul de putere mondial vor fi altfel luate în considerare. Mai departe, toate acestea pot anunţa o întoarcere a multilateralismului şi a unei abordări americane ma
