"Urât mai trăiţi, domnilor!", le adresa în urmă cu două săptămâni "hienelor înfometate de moarte", care au luat cu asalt porţile spitalului, în aşteptarea unei tragice veşti. Nu vă mai obosiţi, vestea aceea e departe, le-am spune azi, după întâlnirea cu un Fănuş Neagu plin de forţă, de umor şi de poveşti.
Scrie cel de-al doilea volum din "Asfinţit de Europă, răsărit de Asie". Citeşte două-trei cărţi pe zi. Şi, pe măsură ce "înaintează în adevăruri, cu paşi egali şi spaima de a le rosti", speranţa intervine ferm, "rudă bună cu lujerul Maicii Domnului, pentru că de foarte multe ori dă în spic".
Cu timpul, toate se schimbă, în afară de floarea viei şi glasul vinului
Fănuş Neagu
Scrisoarea zguduitoare expediată de Fănuş Neagu, în urmă cu două săptămâni, pe adresa hienelor din presă "înfometate" de moarte ne-ar fi făcut să-l lăsăm în pace, aşa cum a cerut, cu "nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele" sale. Însă imediat ce din condeiul revoltat îi picură cuvinte apăsătoare ca un blestem, Fănuş Neagu se întoarce senin la cartea pe care o scrie, la cărţile pe care le citeşte. La prietenii pe care îi poartă în suflet şi dacă sunt şi dacă nu mai sunt, dar pe care îi povesteşte ca şi cum abia s-a despărţit de ei, la Casa de creaţie de la Mogoşoaia, într-o dimineaţă mirosind a vie şi a vin. A strugurii de la Gruiu, ce tocmai i-au fost aduşi în camera care până de curând s-a învecinat cu a lui Ştefan Iordache. I-a promis struguri înainte să plece.
Marius Tucă: Mă bucur să vă găsesc în formă! Fănuş Neagu: Hai să nu discutăm despre boală!
MT: Nici vorbă! De boala pe care aş avea-o pe unii sau pe alţii, nici atât! (râde)
MT: Prima întrebare este legată însă de scrisoarea extraordinară pe care mi-aţi trimis-o şi pe care am publicat-o în Jurnalul Naţional, legată de hienele din presă. Mi se
