La mijlocul acestei reviste ati gasit rezultatul catorva ore de munca de centralizat si de interpretat date; un poster care prezinta una dintre cele mai influente entitati din Romania, familia medie, entitate care de fapt nu exista. Lucrand, m-am gandit la modul ciudat in care scandalul Wikileaks se leaga de personajele care nu au trait niciodata.
Furia cu care oficiali din varii natiuni au reactionat la scandalul Wikileaks nu are nicio legatura cu gradul de confidentialitate al documentelor pe care Julian Assange le-a zvarlit multimii pe internet; o mare parte din ele niste insailituri disparate si naive prin care unii si altii si-au justificat existenta prin birouri. Adevarata valoare a documentelor este data chiar de modul in care ii prezinta documentele pe mai marii acestei lumi - superficiali, barfitori, nepasatori, preocupati de fleacuri. In general un lider politic sau economic are o dimensiune publica - oameni ca Richard Branson sau Donald Trump sau JFK au influentat milioane de oameni din lumea intreaga, i-au facut sa doreasca sa invete, sa manipuleze, sa urce, sa ajunga in top. Acolo, in top, este o chestiune personala daca te transformi intr-un Mesia sau daca incepi sa patezi rochite; in acelasi timp varful topului iti ofera posibilitatea sa dai vina pe altii, un mod de actiune cat se poate de omenesc, raspandit si utilizat.
Dar nu poti rezista, chiar in top fiind, unei avalanse de documente care ofera, chiar privite superficial, o imagine. Ori asta a facut Assange, a zvarlit in lume sute de mii de imagini care individual nu spun mare lucru, dar luate impreuna tipa.
Cei maturi mai tin minte, cred, calaretul Marlboro - natura, barbati puternici, muzica care insotea reclama, pe vremea cand reclamele la tigari mai erau permise. In urma cu doi sau trei ani un programator de computere, un medic si un chimist au conchis ca Marlboro Man a fost