După ce mai bine de 40 de ani a fost una cu învăţământul doljean, nu trece cu vederea nicio greşeală a celor care răspund de educaţia copiilor şi o arată mereu cu degetul. Profesorul Hariton Stoiculescu se aşeza la catedră în 1956, imediat după terminarea facultăţii, în satul natal Livezi. Mărturiseşte că nici atunci şi nici mai târziu nu a făcut o dată rabat de la calitate şi şi-a încurajat de la prima întâlnire elevii să îşi dorească să fie buni la carte. După doar trei ani în şcoala din Livezi i s-a propus să devină director acolo. A refuzat şi a plecat spre oraş, iar în ‘62 era inspector şcolar şef la Raionul Craiova, iar un an mai târziu se bucura deja de aprecierea ministrului de atunci al Învăţământului, academicianul Ştefan Bălan.

Fascinat de performanţele elevilor

N-a ezitat o clipă să îşi încurajeze elevii şi colegii să facă lucruri de excepţie care să scrie istorie în şcoala românească. „Nu pot uita anul 1982, când Liceul Elena Cuza obţinea 210 premii naţionale şi şase internaţionale. Eram director pe atunci. A fost extraordinar“, îşi aminteşte profesorul, convins că în acea vreme exista o competiţie acerbă între marile licee. Se întristează deseori astăzi văzând că nu se mai pune la fel de mult accent pe pregătirea copiilor chiar din clasă. „Voiam ca elevii mei să plece cu lecţia învăţată acasă. Înainte nu aveai voie să-i meditezi, iar acum este obicei împământenit“, spune Hariton Stoiculescu, omul care a condus timp de trei ani şi Liceul Fraţii Buzeşti.

Un nume în presă de aici şi din lume

Participările la congresele şi reuniunile ştiinţifice de la Lyon, Nancy sau Vidin au fost consemnate în presa anilor ‘90. Pentru că a crezut mereu că trebuie să spună adevărul despre învăţământul românesc, a ales să facă acest lucru şi la scară mare. Nu sunt deloc puţine articolele ce-i poartă semnătura sau re