Cit de subtire e demarcatia dintre normal si patologic, in unele afectiuni psihice? "Ziarul de Iasi" va prezinta povestea iesita din comun a unei tinere, psiholog la un cabinet din oras, diagnosticata cu tulburare afectiva bipolara, care reuseste sa-si tina in friu o psihoza ce distruge mii de vieti. Este o afectiune cumplita, pe care, potrivit statisticilor, ar avea-o nu mai putin de 200.000 de romani. Cazul Cristinei arata ce inseamna sa traiesti cu o astfel de afectiune in conditiile sistemului psihiatric invechit din Romania. Ea spera ca istoria ei de viata sa ii ajute pe cei cu tulburari similare, sa le mobilizeze familiile si sa ne faca pe noi, presupusii "normali" ai societatii, mai toleranti. Viata Cristinei ne arata tuturor cit de subtire si aproape invizibila este demarcatia dintre "normal" si "patologic", in multe afectiuni psihice. Se spune ca nu exista culme fara prapastie, ori extaz fara agonie. Cristina, absolventa de Psihologie la Bucuresti, acum angajata la un cabinet privat in Iasi, a parcurs deja de doua ori aceasta geografie a extremelor sufletesti, care in limbaj psihiatric se numeste tulburare afectiva bipolara. A trait cind la limita de jos - iar atunci cea mai mica decizie era greu de luat -, cind la limita de sus, iar atunci totul parea posibil; tinara timida se transforma intr-o persoana dezinhibata, extravaganta, lega conversatii cu necunoscuti, era deschisa la orice aventura. Ceea ce i s-a intimplat acestei fete arata cit de imperceptibila e linia care desparte cee ce numim "normal" de "patologic". La un moment dat s-a indragostit de un baiat, a inceput sa se imbrace mai indraznet, sa-i asculte muzica si sa-i caute prezenta pe strazi. Exista insa o linie invizibila dincolo de care indragostirea se preschimba in obsesie, obsesia in manie, iar supararea in depresie. Odata ce ai pasit aceasta granita, viata incepe sa semene tot mai mult cu o