Barosul este un tip rudimentar, fara deschidere spre alte orizonturi culturale. Dintre cei doi, fireste ca Acul se apropie cel mai mult de conditia de artist. Si vocea barosului este parca prea groasa, de butoi dogit. Desigur ca doamnele il ocolesc; el zace intr-o fierarie si in zilele de sarbatoare este uitat de toti. Acul, in viziunea lui Creanga, este de fapt motorul prim al lucrurilor de uz comun. Nimic din cele ce inconjoara casa omului, spatiul locuibil, n-ar fi existat fara aportul sau. Omul s-ar fi putut lipsi de multe obiecte si ustensile din jur, dar de aceasta mica unealta impungatoare nu. O criza mondiala de ace ar putea aduce omenirea cu mii de ani inapoi. Acul este un stilp solid al civilizatiei umane: „Haine barbatesti si femeiesti, din crestet pina in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara mine nu se pot face", spune el. Si tot dumnealui adauga: „Mergi la croitor, intra in bordei, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infig in pernite de matase si ingrijesc ca de un mare lucru." Da, Acul este un rasfatat al soartei. El este iubit si admirat. Fetele, ne spune Creanga, ingrijesc de el ca de un lucru maret. In cutiutele lor aurite, dar si in pernute de matase, Acul se lafaie ca pe divan. Totusi, putem trage concluzia ca el nu se lasa pe huzur, sintem departe de oblomovism. Spiritul lui ascutit il indeamna la actiune. Acul este prezent in acelasi timp in mai multe case. Aceasta ubicuitate a lui ne face sa banuim ca este un produs al substantei divine... De la croitor la cizmar - e drept ca acolo Acul e ceva mai grosolan si cam strimb - si pina-n bordei, deci in locuintele cele mai umile, el are un loc al sau. Daca nu se simte bine intr-o casa, se simte bine in alta. Este cunoscut si respectat. Cine il neglijeaza, cine il arunca pe podea sau il scapa in asternut isi va primi pedeapsa cuvenita. Acul ii v