Drumul, cel mai recent roman al lui Cormac Carthy,a castigat Pulitzer Prize 2007, James Tait Black Memorial Prize 2006 si a fost ecranizat in 2009 in regia lui John Hillcoat, cu Viggo Mortensen, Charlize Theron si Robert Duvall in rolurile principale. Romanul va aparea la Editura Humanitas Fiction, in traducerea Irinei Horea.
O iarna atomica in care nu mai exista animale sau plante, singura prezenta constanta este foamea si orice intalnire intre doua fiinte omenesti poate sfarsi intr-un act de canibalism. Iata decorul postapocaliptic, definit fie prin absente tragice, fie prin prezente amenintatoare, prin care calatoresc un barbat fara nume si fiul lui, incercand sa ajunga la mare. Au un pistol cu doua gloante, ceva resturi de mancare si niste paturi vechi - si, foarte important, se au unul pe altul. Supravietuirea inseamna insa amoralitate, dupa cum invata copilul studiindu-si tatal, a carui dragoste pare a fi ultimul lucru ramas din lumea veche, ultima realitate confortabila, mostenita, la adapostul careia te poti odihni. "Suntem mortii vii care bantuie prin decorul unui film de groaza" - aceasta e starea de spirit in lumea lui McCarthy, pe care n-o coloreaza decat foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticla de Coca-Cola sau singura inscriptie care a supravietuit dezastrului nuclear - ramasitele unei lumi care seamana cu a noastra. Un roman al sfarsitului civilizatiei, al cosmarului colectiv, dar si al credintei si sperantei, Drumul are suspansul unei povesti de aventuri si insemnatatea unei parabole.
A doua zi dimineata, isi continuara drumul. Tinut pustiit. O piele de vier batuta-n cuie de usa unui hambar. Sobolanime. Un varf de coada. Inauntrul hambarului, trei lesuri atarnand de capriori, uscate, acoperite de colb, printre fasiile de lumina palida. Aici am putea gasi de-ale gurii, spuse baiatul. Poate niste porumb sa
